Impozitul pe venitul din arendă: cine îl plătește și cum ajunge banul la tine

Mulți proprietari amână arendarea de teamă că intră într-o relație complicată cu Fiscul. În realitate, arenda e una dintre puținele situații în care nu ai aproape nimic de făcut: legea îl pune pe arendaș să calculeze, să rețină și să vireze impozitul, iar tu primești suma netă.

Merită totuși să înțelegi mecanismul, ca să știi dacă suma primită e cea corectă.

Ce fel de venit este arenda

În limbaj fiscal, arenda intră la venituri din cedarea folosinței bunurilor. Nu e salariu, nu e activitate independentă, nu ai nevoie de PFA și nu ești obligat să te înregistrezi undeva pentru asta.

Cum se calculează, în trei pași

1. 1.Venitul brut — suma stabilită în contract. Dacă arenda e în produse, se transformă în lei la prețul din piață practicat în zonă la data plății.
2. 2.Se scad cheltuielile forfetare — o cotă fixă de 20% din venitul brut, pe care legea o recunoaște automat, fără să dovedești nimic. Ce rămâne e venitul net.
3. 3.Se aplică impozitul de 10% asupra venitului net. Rezultatul se reține și se virează la stat de către arendaș.

Pus altfel: din suma brută pleacă la stat, ca impozit, 10% din 80% — adică 8% din brut. Restul e al tău.

Cine se ocupă de hârtii

Arendașul. El are, ca plătitor de venit, obligația să calculeze impozitul, să îl rețină la sursă în momentul plății și să îl vireze la buget până la data de 25 a lunii următoare. Tot el îl declară.

Ce ai tu de făcut: să ceri o dovadă a reținerii. Un arendaș organizat îți dă, la cerere, o situație din care reiese suma brută, impozitul reținut și suma plătită. Păstreaz-o — e utilă dacă trebuie să dovedești veniturile, la bancă sau în altă parte.

Contribuția la sănătate (CASS)

Aici e singura parte care poate cere o mișcare din partea ta. Pe lângă impozit, veniturile din arendă intră în calculul contribuției de asigurări sociale de sănătate, dar numai dacă totalul veniturilor tale din categoriile vizate depășește un anumit plafon într-un an.

Plafoanele sunt exprimate în salarii minime brute pe economie, iar regulile s-au schimbat aproape în fiecare an în ultima vreme. Din acest motiv nu punem aici cifre care ar putea fi depășite peste câteva luni. Ce e important de reținut:

• —sub plafon, nu datorezi CASS pentru venitul din arendă;
• —peste plafon, contribuția se declară și se plătește prin declarația unică, depusă de tine, nu de arendaș;
• —dacă ai și alte venituri de acest tip — chirii, dividende, dobânzi — ele se adună la calculul plafonului;
• —termenul obișnuit de depunere a declarației unice este în primăvara anului următor.

Un telefon la ANAF sau o jumătate de oră cu un contabil îți lămurește situația concretă. Dacă ai un singur teren mic dat în arendă, în cele mai multe cazuri nu ajungi la plafon — dar merită verificat, nu presupus.

Impozitul pe teren e altceva

Nu confunda cele două. Impozitul pe teren se plătește la primărie, o dată sau de două ori pe an, pentru simplul fapt că ești proprietar. Rămâne al tău și după ce dai terenul în arendă, pentru că e legat de proprietate, nu de folosință.

Impozitul pe venitul din arendă e cel despre care am vorbit mai sus și se aplică sumei pe care o încasezi. Sunt două obligații diferite, către instituții diferite.

Trei greșeli des întâlnite

1. 1.Să compari o ofertă brută cu una netă. Când primești două oferte, întreabă de fiecare dată dacă suma e înainte sau după reținerea impozitului. Diferența e reală.
2. 2.Să crezi că plata în produse nu se impozitează. Se impozitează, doar că se transformă întâi în lei, la prețul pieței.
3. 3.Să ignori plafonul de CASS când ai mai multe surse de venit de acest fel. Nedeclarat la timp, ajunge să coste mai mult.

Pe scurt

Dacă ai un teren dat în arendă și niciun alt venit din chirii sau investiții, cel mai probabil nu ai nimic de depus și nimic de calculat: primești banii cu impozitul deja reținut. Dacă ai mai multe surse, verifică o dată pe an dacă ai depășit plafonul.

Iar dacă vrei să vezi cum arată totul într-un contract concret, citește ce trebuie să conțină contractul de arendă.